Trifoi verde de pe coastă,
Unde-i, bade, viața noastră?
De sub băgrinu-nflorit
Unde-ntâi ne-am întâlnit,
Când am zis că nime-n lume
Nu-i fericită ca mine.
Ai uitat seara cu lună
Și cum mă țineai de mână,
Și în ochi mi te uitai,
Și de dragoste-mi vorbeai,
Ca la soare mă uitam la tine
Și-am zis c-o viață m-o ține.
Mi-ai spus că nime’ pe lume
Nu mă desparte de tine,
Dar tu toate le-ai uitat,
Parcă nici n-au fost vreodat’,
Din ce-am trăit n-o rămas
Numai sufletul meu ars.
Am crezut bădiță-n tine
Și-am zis c-o să trăim bine,
Acum văd că am greșit,
Cu min’ nu ești fericit,
Și n-oi fi cu nimenea
C-asta-i, bade, soarta ta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă a unei femei în urma unei iubiri pierdute. Ea își amintește de promisiunile făcute de bărbat și constată cu amărăciune că toate au fost uitate, lăsând-o cu sufletul ars și acceptând un destin singuratic.