Părinte, m-aș spovedi,
Dar mi-i că tot oi greși
Și-oi face alte păcate
De-acuma și pân’ la moarte.
Dacă-i păcat să iubești
Atunci să mă spovedești
C-am iubit la viața mea
Ce mi-o cerut inima.
N-am furat, n-am celuit,
Am pus suflet și-am iubit,
Nici n-am dușmanit pe nimeni,
Nici n-am omorât la lume.
Așa păcate ca mine
Le are-n viață oricine,
Că nu-i om să nu iubească,
Din drag să nu pătimească,
Nu-i nimenea pe pământ
Să nu iubească nicicând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dilema morală a unei persoane care se simte vinovată pentru că a iubit, dar consideră iubirea o parte esențială a vieții. Persoana caută iertare, dar nu se poate abține să nu iubească, acceptând că iubirea vine cu suferință.