Munților, cărunților (bis)
Toată iarna încărunțiți,
Primăvara întineriți, mai
Și nu mai îmbătrâniți.
Munților cu brazi înalți (bis)
Pe mine să m-așteptați
Că vin cu băgita-l meu, mai
Că nu-i doru-așa de greu.
Munților cu brazi și fagi (bis)
Vin la voi că-mi sunteți dragi,
Voi primiți vânturi și ploi, mai
Voi ne primiți și pe noi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă cu natura, în special cu munții, și dorința de a se întoarce la ei. Munții sunt văzuți ca un refugiu și o sursă de alinare, iar întoarcerea este motivată de dragoste și nostalgie.