Maică, m-ai adus pe lume
Când pomii-or înflorit pe culme,
Într-o zi de primăvară
Să-mi fie viața ușoară.
Și-ai adus ursitori bune
Să îmi sorocească-anume:
Să am dar să pot cânta,
Să mă iubească lumea.
Din sufletul tău mi-ai dat
Și nicicând nu te-ai văitat,
Nimic nu ți-o fost prea mult
Măcar ce ți-aș fi cerut.
Cinci copii maic-ai crescut
Și pentru toți te-ai zbătut,
Inima ți-ai împărțit,
Pe toți la fel ne-ai iubit.
Mamă, suflet chinuit,
Orice-am făcut ne-ai iubit
Și de câte ori ai plâns
De noi, mamă, te-ai ascuns
Și ne-ai zis c-atunci ți-i bine
Când ni-s toți pe lângă tine.
Sensul versurilor
Cântecul este un omagiu adus mamei, exprimând recunoștința pentru sacrificiile și dragostea necondiționată oferite de-a lungul vieții. Evocă amintiri din copilărie și subliniază rolul central al mamei în viața familiei. Este o celebrare a legăturii puternice dintre mamă și copil.