Mă uit către munte,
Vin ploi dese și mărunte,
Inima mă doare
După zilele cu soare,
Cât erau zile senine,
Bade dragă,
Ne-ntâlneam, nu știa nime’,
Bădișorul meu,
Suiam seara la sălaș,
Bade dragă,
La lumină de lămpaș,
Bădișorul meu,
Și ne iubeam amândoi,
Nime’ nu era ca noi.
Acu-i rău de tine
Că stai singur, fără mine,
Inima-i pustie,
N-are cin’ să ți-o mângâie,
Te știu singur, necăjit,
Bade dragă,
Și de gânduri chinuit,
Bădișorul meu,
De mine ca dor ți-o fi,
Bade dragă,
Te cred, dar nu pot veni,
Bădișorul meu,
Vremea-i rea și drumu-i lung,
Mi-i greu la tine s-ajung.
Lasă, badeo, lasă,
S-o face vreme frumoasă,
Oi grăbi la tine
Că nici mie nu mi-i bine,
Numai la tin’ mă gândesc,
Bade dragă,
Cum să fac să te-ntâlnesc,
Bădișorul meu,
Să îmi petrec serile,
Bade dragă,
Cu tin’ și cu stelele,
Bădișorul meu,
Nu te teme, oi veni
Și calea n-oi rătăci
Că mi-ai lăsat, badeo, semne,
Mi le-ai scrijelit pe lemne.
Sensul versurilor
O fată tânjește după iubitul ei, un cioban, și își amintește de momentele frumoase petrecute împreună. Din cauza vremii nefavorabile și a distanței, îi este greu să ajungă la el, dar promite că va veni curând.
