Lumea crede că-mi bine
Că râde inima-n mine
Că nimeni nu poate știi
Cât îi de greu a iubi
Cu dor pe lume-a trăi.
C-am iubit și nu-mi bine
Plânge pământul sub mine
Au și io plâng deasupra lui
C-am rămas a nimănui
Singură și-a dorului.
Las’ să-mi fie rău, nu bine
Că n-am ascultat de nimeni
Au singură m-am amăgit
Am iubit cum n-am gândit
Și nimic n-am dobândit
Au nici pe cine am mânie
Nu-l blestem ca min’ să fie
Tot cu inima pustie
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane care a iubit profund, dar a rămas singură și dezamăgită. Lumea din jur crede că este bine, dar în realitate inima ei plânge din cauza iubirii pierdute și a singurătății.