Flori se scutură-n gutâi
Ca la dragostea dintâi
Și-mi aduc, badeo, aminte
Cum ne iubeam de fierbinte.
Că la dragostea dintâi
Am fost amândoi copii,
La dragostea de demult
Am fost tineri, n-am știut.
Mă luai seara de mână
Și mă purtai prin grădină
De la flori până la flori
Până-n revărsat de zori,
Ne-o fost dragostea curată,
N-o mai fi așa vreodată.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice despre o dragoste inocentă din trecut, comparată cu frumusețea efemeră a florilor care cad. Vorbitorul își amintește cu drag de momentele petrecute alături de persoana iubită, dar realizează că acea puritate nu se va mai întoarce.