Trăiesc cum mi-a fost ursit,
Zi și noapte ca să cânt,
Să petrec lumea doinind,
Dar să n-am loc pe pământ.
Maică, de ce mi-ai fi dat
Patima și glas curat
Și cu ele blestem greu
Să umblu-n lume și eu?
Și nu am un loc al meu
Unde să m-hodin și eu,
Să nu-mi aflu liniștea
Cât de largă-i lumea.
De ce te-oi fi moștenit
Și la glas, și la iubit?
Că nici eu nu am noroc
Să fiu cu badea-ntr-un loc,
Da-mi rămâne cântecul
Ca să-mi alin sufletul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de fatalitate și dorința de a cânta, deși viața nu oferă un loc stabil sau liniște. Cântecul devine refugiul și consolarea sufletului.