Drag mi-i vara
Când vine bădița-n sat
De la holdă,
L-aud pe fluierat
Și când ne-ntâlnim
Din ochi ne iubim.
Când îi toamnă
Merg la holdă cu badea,
Mi-l petrec
Cu ochii cât lunca,
Cămașă-nflorată
Și brăcirea lată.
Iarna-i bună,
Stau la bădița pe mână
Și nu-mi pasă
Că iarna-i geroasă,
În cojoc mă strânge,
Inima mi-o frige,
Nu-i nimic pe lume
Ca badea cu mine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și simplă față de viața rurală și față de persoana iubită. Fiecare anotimp aduce bucurii legate de prezența bădiței, culminând cu căldura și siguranța oferite de acesta iarna.