Ce lumină-ai, bade, în ochi
Că te uiți și mă deochi
Și-aprinzi sufletul din mine
Să mor de drag după tine?!
Ce-ai făcut, bădiță, așa
Și cum mi-ai legat viața?
Farmece să-mi fi făcut
Și nu te-aș uita mai mult.
Unde merg și-orice privesc
Tot la tine mă gândesc,
Nu văd pe nime’ pe lume
Să-mi fie-așa drag ca tine.
Mă uit la tine ca la soare,
Dragul după tine m-omoare,
Când pe sub gene te uiți
Mă scoți, bădiță, din minți.
Desfă, bade, vrăjile
Și nu-mi mânca zilele,
Că dac-o duc tot așa
Nu știu cum mi-o fi viața.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și copleșitoare față de un bărbat, descrisă ca un farmec sau o vrajă. Persoana este atât de îndrăgostită încât simte că nu mai are control asupra propriei vieți și imploră bărbatul să rupă vraja, deși, în același timp, nu-și dorește să-l uite.