Bade, băgrinii-s în floare,
Pe min’ inima mă doare
C-aș vrea așa să rămân
Cum îi floare în băgrin.
Sub un băgrin plin cu floare
Mi-ai dat prima sărutare
De-atunci nu ne-am despărțit,
Viețile ni le-am unit.
O fost noapte și-o fost lună,
Noi am fost bade-mpreună
Și-am zis că nimeni pe lume
Nu-i fericită ca mine.
Și-acum de îmi amintesc
De dragul tău mă topesc
Și-atât cât viața m-o ține
Iubesc floarea de băgrine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia și dorul față de o iubire trecută, legată de un loc specific, un băgrin în floare. Amintirile primei sărutări și a momentelor petrecute împreună sunt evocate cu emoție, subliniind persistența sentimentelor.