Zece pași ne despart, unul ne apropie.
N-ai uitat, dar nici nu mai ții minte.
Sute de cuvinte spuse la întâmplare.
Doare..
Zece ani au trecut,
Te-am iubit la început.
Și încă mai simt ceva, dar nu e dragoste.
Ai inima rece, dar nu mă plâng, îmi trece.
Ții minte câte vorbe și tăceri ți le-am iertat.
Nu cred că ai uitat.
Ai uitat cine sunt, ai uitat cine ești.
Dar mai mult de atât ai uitat să iubești.
Ai uitat să mai crezi din când în când în povești.
Eu sunt încă aici, dar tu unde ești?.
Unde ești? (x3).
10 zile am plâns, asta e ultima.
Nu ești tu cel rănit, eu sunt victima.
Tu doar te-ai uitat cum plec de lângă tine.
Iar..
Zi ce vrei, ce n-ai, ce-aș putea face
Vreau să stau, vreau să simt liniște și pace.
Dar tu mă ții pe ace.
Tu mă ții pe ace.
Ții minte câte vorbe și tăceri ți le-am iertat.
Nu cred că ai uitat.
Ai uitat cine sunt, ai uitat cine ești.
Dar mai mult de atât ai uitat să iubești.
Ai uitat să mai crezi din când în când în povești.
Eu sunt încă aici, dar tu unde ești?.
Unde ești? (x3).
Iartă-mă tu, ai uitat, dar eu nu.
Ai fugit, te-ai pierdut, dar n-am să te caut.
Tu cine te crezi,
Ești ignorant sau tu chiar nu vezi.
Ai uitat cine sunt, ai uitat cine sunt.
Ai uitat cine sunt, ai uitat cine ești.
Dar mai mult de atât ai uitat să iubești.
Ai uitat să mai crezi din când în când în povești.
Eu sunt încă aici, dar tu unde ești?.
Unde ești? (x3)
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și sentimentul de a fi uitat de persoana iubită. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar și de suferința cauzată de indiferența celuilalt, întrebându-se unde a dispărut persoana de care s-a îndrăgostit.