Sunt stele care cad
Dar totuși strălucesc
Și oameni ce se despart
Chiar dacă se iubesc.
Sunt stele care cad
Dar totuși strălucesc
Și oameni ce se despart
Chiar dacă se iubesc.
Mă lupt cu amintirea ta
Să te scot din inimă aș vrea
Chipul tău îl văd mereu
Și mi-e din ce în ce mai greu.
Mă lupt cu amintirea ta
Să te scot din inimă aș vrea
Chipul tău îl văd mereu
Și mi-e din ce în ce mai greu.
Și soarele cu luna
Se mai întâlnesc
Eu te caut într-una
Dar nu te găsesc.
Și soarele cu luna
Se mai întâlnesc
Eu te caut într-una
Dar nu te găsesc.
Mă lupt cu amintirea ta
Să te scot din inimă aș vrea
Chipul tău îl văd mereu
Și mi-e din ce în ce mai greu.
Mă lupt cu amintirea ta
Să te scot din inimă aș vrea
Chipul tău îl văd mereu
Și mi-e din ce în ce mai greu.
Mă lupt cu amintirea ta
Să te scot din inimă aș vrea
Chipul tău îl văd mereu
Și mi-e din ce în ce mai greu.
Mă lupt cu amintirea ta
Să te scot din inimă aș vrea
Chipul tău îl văd mereu
Și mi-e din ce în ce mai greu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta cu amintirea unei persoane dragi, dorința de a o uita și sentimentul de neputință în fața amintirilor persistente. Cântărețul se simte copleșit de chipul persoanei pierdute și de dificultatea de a o scoate din inimă.