Trăim în miezul unui ev aprins
Și-i dăm a-nsuflețirii noastră vamă.
Cei ce nu ard dezlănțuiți ca noi
În flăcările noastre se destramă.
Noi pentru viitor ne pregătim,
Și-l populăm pe solul fericirii,
Cu brațele-ncordate să-l săpăm
Și să-l udăm cu ploile gândirii.
Ne-ntârziat deci să-nvățăm, tovarăși,
În numele acelui țel sublim:
Să-nvățăm ce-nseamnă omenia
Și comuniști să învățăm să fim.
În brațele necoapte arme-am prins
Să ne-ajutăm în luptă grea părinții;
Au înflorit de-aceea timpuriu
Livezile imaculate-a minții.
Am fi greșit de-am fi strigat că nimeni
Nu vrea să ni le apere de-ngheț.
Părinții noștri, comuniștii, ști-vor
Să-și apere comoara lor de preț.
O, nu de magi avem și-avem nevoie,
Nici de proptele puse fără haz:
Partidul clasei ne veghează zborul
Pe marele istoriei talaz.
Și pentru că-n vâltoarea vremii noastre
Noi am avut un post și am lupat,
Ne-am câștigat și dreptul demnității
Și-al cugetării drept nemăsurat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un entuziasm puternic pentru viitor și idealurile comuniste. Tinerii sunt îndemnați să învețe și să lupte pentru un viitor mai bun, sub îndrumarea partidului.