De câteva mii de ani, omul aleargă după bani
Să fie cum a visat, zi de zi tot mai bogat!
Refren: Singur, omul în pământ se duce
C-averea nu-i mai ajunge!
Chiar de zace, tot ar strânge!
Singur, pentru gustul banului
Și-o face cu mâna lui,
Așa-i place omului!
Banii și averile îi iau omului mințile
Și îl fac să nu mai creadă că moare și el odată!
Refren: Singur, omul în pământ se duce
C-averea nu-i mai ajunge!
Chiar de zace, tot ar strânge!
Singur, pentru gustul banului
Și-o face cu mâna lui,
Așa-i place omului!
Omul e îngust la minte
Are moartea înainte
Dar el aleargă de zor de focul averilor!
Refren: Singur, omul în pământ se duce
C-averea nu-i mai ajunge!
Chiar de zace, tot ar strânge!
Singur, pentru gustul banului
Și-o face cu mâna lui,
Așa-i place omului!
Sensul versurilor
Piesa descrie goana omului după bani și avere, ignorând faptul că, în final, moare singur și nu poate lua nimic cu el. Subliniază obsesia pentru bogăție și uitarea valorilor umane.