Of, of, of, of și-ale, le, le
Pupă tata mândrele
Le pup pan’ la bătrânețe
Că și ele-s iubărețe.
Au, au, au, au și-ale, le, le
Pupă tata mândrele
Le pup pan’ la bătrânețe
Că și ele-s iubărețe.
Vântule, vino și ia-mă
Că mândruța iar mă cheamă
Și du-mă la ea-n grabă
Că îmi este tare dragă.
Vântule, vino și ia-mă
Că mândruța iar mă cheamă
Și du-mă la ea-n grabă
Că îmi este tare dragă.
O comună cu cinci sate
Am câte-o mândruță-n toate
Dar acolo la izvor
Am mândruța mea cu dor.
O comună cu cinci sate
Am câte-o mândruță-n toate
Dar acolo la izvor
Am mândruța mea cu dor.
Vântule, vino și ia-mă
Că mândruța iar mă cheamă
Și du-mă la ea-n grabă
Că îmi este tare dragă.
Vântule, vino și ia-mă
Că mândruța iar mă cheamă
Și du-mă la ea-n grabă
Că îmi este tare dragă.
Of, of, of, of și-ale, le, le
Pupă tata mândrele
Le pup pan’ la bătrânețe
Că și ele-s iubărețe.
O comună cu cinci sate
Am câte-o mândruță-n toate
Dar acolo la izvor
Am mândruța mea cu dor.
Vântule, vino și ia-mă
Că mândruța iar mă cheamă
Și du-mă la ea-n grabă
Că îmi este tare dragă.
Vântule, vino și ia-mă
Că mândruța iar mă cheamă
Și du-mă la ea-n grabă
Că îmi este tare dragă
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment de dragoste și dor față de mândruțe, evocând imagini ale satului și ale naturii. Este o celebrare a iubirii și a tradițiilor românești, cu un ton vesel și nostalgic.