I. Undeva, cândva, era cineva
Care mă iubea, care mă iubea
Astăzi numai e, nu-nțeleg de ce
S-au dus toate atât de repede.
Undeva, cândva, era cineva
Care mă iubea, care mă iubea
Astăzi numai e, nu-nțeleg de ce
S-au dus toate atât de repede.
II. Poate-ntr-o zi ne vom vedea,
Poate că nu, poate că da,
La telefon mă uit mereu
Poate un mesaj, măcar de dragul meu.
III. Tot aștept din zori și până-n noapte
Poate suna, poate, poate,
Poate da un semn ceva
Să-mi aline inima. (Să-mi aline inima).
Tot aștept din zori și până-n noapte
Poate suna, poate, poate,
Poate da un semn ceva
Să-mi aline inima. (Să-mi aline inima).
IV. Undeva, cândva, era viața mea
O iubeam și eu, mă iubea și ea,
Ce s-o fi întâmplat, oare m-a uitat?
Oare mă iubește cu adevărat?
Undeva, cândva, era viața mea
O iubeam și eu, mă iubea și ea,
Ce s-o fi întâmplat, oare m-a uitat?
Oare mă iubește cu adevărat?
Poate-ntr-o zi ne vom vedea,
Poate că nu, poate că da,
La telefon mă uit mereu
Poate un mesaj, măcar de dragul meu.
Tot aștept din zori și până-n noapte
Poate suna, poate, poate,
Poate da un semn ceva
Să-mi aline inima. (Să-mi aline inima).
Tot aștept din zori și până-n noapte
Poate suna, poate, poate,
Poate da un semn ceva
Să-mi aline inima. (Să-mi aline inima).
Tot aștept din zori și până-n noapte
Poate suna, poate, poate,
Poate da un semn ceva
Să-mi aline inima. (Să-mi aline inima).
Tot aștept din zori și până-n noapte
Poate suna, poate, poate,
Poate da un semn ceva
Să-mi aline inima. (Să-mi aline inima)
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și așteptarea disperată a unui semn de la o persoană dragă pierdută. Naratorul își amintește de vremurile bune și speră la o reîntâlnire sau măcar la un mesaj care să-i aline suferința.