Se întâmplă câteodată,
Fumând țigarea la fereastră,
De mână cu un băiat și-o fată,
Îmi amintesc iubirea noastră.
Când încet vântul adie,
Pun mâna la inimă,
Din privirea mea pustie,
Mai curge o lacrimă.
Mi-ai lăsat o floare în glastră,
O țin să nu ofilească,
Parfumul ei să mă aline,
Când dorul de tine-mi vine,
O ud cu lacrimi de iubire,
Că-ți e locul lângă mine.
Noaptea când încerc să dorm,
Oftesc că somnul nu îmi vine,
Vreau să cred că nu-mi e dor,
Dar încă eu mai țin la tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și melancolie după o iubire pierdută. Naratorul își amintește de momentele frumoase și păstrează o floare ca simbol al iubirii, udând-o cu lacrimi și simțind lipsa persoanei iubite.