Refren:
Nici o mie de pictori, nici o mie de sculptori
N-ar putea face chip frumos ca al tău
Ești artă, operă de artă
Nu poți fi clonată sau falsificată. x2
Care ochi și din ce țară
Te-a clătit cum am cerut
Cu ce tainică vioară
Acest mijloc ți-a făcut?
În loc de ochi ți-a pus cristale
Și-n locu buzelor două petale,
Te-a trimis pe această lume
Specială pentru mine.
Refren:
Nici o mie de pictori, nici o mie de sculptori
N-ar putea face chip frumos ca al tău
Ești artă, operă de artă
Nu poți fi clonată sau falsificată. x2
Uooo uoooo uooo uoooo uooooooo.
Cât e soarele de mare, în fața ta farmec n-are
Că tu strălucești mai tare, da
Când ți-arat eu zâmbetul, se-ascunde luceafărul
Dispari, dispari, dispari.
Nu sunt ochi să te privească
Să nu se îndrăgostească
De frumusețea ta răpitoare.
Refren:
Nici o mie de pictori, nici o mie de sculptori
N-ar putea face chip frumos ca al tău
Ești artă, operă de artă
Nu poți fi clonată sau falsificată. x4
Sensul versurilor
Cântecul este o declarație de admirație profundă față de frumusețea unică a unei persoane. Se subliniază faptul că această frumusețe este inegalabilă, depășind orice creație artistică și fiind special creată pentru cel care o admiră.