Fir-ai să fii crișmărița,
C-am băut și… auuu… iară-s criță,
Mi-ai dat vin, mi-ai dat lichior,
Mi-ai dat vin, mi-ai dat lichior.
După tine ca să mor,
Ori mi-ai făcut farmece,
Ori mi-ai făcut farmece
Că-s bolnav de dragoste.
Sunt beat rău mă, doare capu’,
Da da da, dadada da
Dar nu mă las nici de-al dracu,
Nu mă las, nu mă las,
Freacă-m-o-țâr’, după cap,
Da da da, dadada da,
Haida țucă-mă cu drag,
Țucă-mă, țucă-mă, țucă-mă
Țucă-mă mâncați-aș gura,
Țucă-mă, țucă-mă, țucă-mă,
Au ce dulce-i băutura,
Au ce dulce-i băutura,
Și dă-mi țuică, nu-mi da lapte,
Și dă-mi țuica, nu-mi da lapte
Au așa cui pă cui se scoate…
Cântă cocoșul pă casă,
Eu dorm cu capul pă masă,
Nu știu cântă ori mă-njură,
Nu știu cânta ori mă-njură,
Că-s turbat de băutură.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de ebrietate a unui bărbat care dă vina pe o femeie (crișmărița) pentru că i-a dat să bea și s-a îndrăgostit. El oscilează între euforia beției și dorința de afecțiune, acuzând-o pe femeie de farmece.
