Din nou se aude strigăt de război,
Și-ochi-pagini se-ndreaptă către noi,
Redeșteptând în suflet de Români,
Dureri și lacrimi, urme ce rămân.
Se-aude-un zvon prins din zbor,
De la dușmanii ce ne vor,
Și-acum iobagi, spunând că-i țara lor. (bis strofa)
Noi n-am uitat, străvechiul jurământ,
Pământul sfânt să-l apărăm luptând,
Și negreșit, le vom săpa mormânt,
Acelora ce ne-or cerși pământ.
Pe toți cei ce-or veni,
Înapoi nu-i om goni,
Noi pământ n-avem de-a dărui. (bis strofa)
Căci plămădit, cu sânge strămoșesc,
El este, a fost, și fi va Românesc.
Și-un colț din el, de vom înstrăina,
Cei ce-au murit, în veci nu ne-or ierta.
Vom lupta neînfricați, toți Românii din Carpați,
De la Nistru pân’ la Tisa, frați!
Vom lupta nebiruiți, pentru țară și părinți,
Neam și lege, țară și părinți.
Sensul versurilor
Piesa este un imn patriotic care îndeamnă la apărarea țării și a valorilor naționale. Evocă trecutul istoric și sacrificiul strămoșilor, subliniind importanța unității și a luptei pentru păstrarea identității românești.