Românii la sărbătoare,
Se-adună în casa mare,
La părinți toți vin acasă,
Și petrec la sfânta masă.
Refren:
Masa-i cu bucate multe,
De măicuța lor făcute,
Vin și țuică în ulcele,
Să uite de zile grele.
Vin surori, frați de departe,
La Crăciun, la hram sau Paște, vin acasă să petreacă,
dorul de părinți să-l treacă.
Refren:
Românașul unde s-ar duce,
Doru-acasă-l va aduce,
La căsuța părintească,
Și la sârba românească.
Când sârba frumos răsună,
Joacă toți cu voie bună,
așa suntem și-om rămâne,
pe unde ne-om duce-n lume.
Refren:×2
Lumea-i mare și frumoasă,
dar nu-i ca la noi acasă,
prin străinătățuri nu-i sărbătoare,
fără casa noastră mare.
Lumea-i mare și frumoasă,
dar nu-i ca la noi acasă,
cu toți neamuri laolaltă,
lângă mamă, lângă tată.
Sensul versurilor
Piesa celebrează importanța familiei și a tradițiilor românești, mai ales în contextul sărbătorilor. Evidențiază dorul de casă și de părinți resimțit de cei plecați departe, subliniind că nicio altă sărbătoare nu se compară cu cea petrecută alături de familie, în căminul părinteasc.