Doamne, pentru ce păcat, așa rău m-ai blestemat mai
Să mă duc în țări străine, să muncesc s-o duc mai bine.
Doamne, pentru ce păcat, așa rău m-ai blestemat mai
Să mă duc în țări străine, să muncesc s-o duc mai bine.
Lăsai mama, lăsai tata și am pus la ușă lacăta
Și acum îmi pare rău, că am rămas străin și eu mai.
–––––––––––––––––––––––
Ca de când m-am depărtat mi-au murit părinți în sat mai
Eu cu ochi de lacrimi plini, i-am bocit printre străini mai.
Ca de când m-am depărtat mi-au murit părinți în sat mai
Eu cu ochi de lacrimi plini, i-am bocit printre străini mai.
M-aș întoarce înapoi dar îmi sunt copii goi mai
Am plecat de jalea lor, și acuma mor de dor mai.
–––––––––––––––––––––––
De-ar fi să am de toate, nu plecam așa departe
Printre străini muncind din greu, ca să am noroc și eu.
De-ar fi să am de toate, nu plecam așa departe
Printre străini muncind din greu, ca să am noroc și eu.
De muncă nu îmi e rușine, dar îmi pare rău de mine
Că străinului nu-i pasă de durerea mea de acasă.
–––––––––––––––––––––––
Ce folos că fac un ban, dacă părinți nu-i mai am mai
Ce folos că vin la poartă, dacă nimeni nu mă așteaptă.
Ce folos că fac un ban, dacă părinți nu-i mai am mai
Ce folos că vin la poartă, dacă nimeni nu mă așteaptă.
Doamne, dă puterea ta, să muncesc în țara mea mai
Lângă copilașii mei să aibă tată și ei mai.
Doamne, dă puterea ta, să muncesc în țara mea mai
Că în țara străinului, ești abia și al nimănui mai
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui om plecat la muncă în străinătate, care își dorește să se întoarcă acasă, dar este constrâns de responsabilitățile familiale. El resimte durerea pierderii părinților și dorul de copii, simțindu-se singur și neajutorat într-o țară străină.