Eu i-am arătat ei o piatră verde
și am rugat-o să nu plece.
Eu i-am arătat ei un cal cu șapte șei
și i-am spus: nu pleca!
I-am arătat o pară zemoasă și i-am spus:
Mănânc-o și nu pleca, nu pleca!
Pe fiul tatălui meu i l-am arătat ei.
I-am spus: uite ce tată frumos am!
Rămâi și nu pleca!
I-am arătat un trifoi cu patru capre;
o inimă cu două trupuri;
o pasăre care zbura înlăuntrul oului,
și i-am spus: nu pleca tu de la mine!
Dar ea,
a plecat pentru că începuse să plece.
Am strigat după ea:
Spune-mi măcar cum te cheamă, dacă pleci,
spune-mi măcar cum te cheamă!
Ea
și-a întors numai atâta chipul
cât să-i fie profil peste umăr,
și-a spus ceva din care am auzit
dacă am auzit…
mie, singuratecului, mi s-a părut
că mi-a zis:
A venit toamna, e timpul ca îndrăgostiții
să știe numele iubitelor lor —
după cum frunzele, când soarele le bate,
bănuiesc că au umbră! …
Cred că umbră era cuvântul pe care
l-am deslușit,
înainte de a pleca Umbra,
iubita mea,
iubita frunzelor….
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și încercarea disperată de a reține persoana iubită. Naratorul își amintește de momentele petrecute împreună și imploră să afle numele celei care pleacă, simbolizând dorința de a păstra o amintire concretă a iubirii pierdute.