I.
Ah, strămoșul tuturor pietrelor
e cântecul.
II.
Numai în somn fiind
aș putea zbura – pasăre fără de aer.
III.
Și astfel,
plângând dezgrop sabia
râzând tai capul.
IV.
Pricina ochiului nu este lacrima
ci vederea.
Nu,
să nu confunzi niciodată
ceea ce este real cu ceea ce este adevărat.
A iubi este real,
iubirea este un adevăr.
Sensul versurilor
Piesa explorează distincția subtilă dintre realitate și adevăr, sugerând că iubirea este o manifestare reală, în timp ce adevărul este o construcție mai abstractă. Versurile juxtapuse evidențiază complexitatea percepției și importanța de a discerne între aparențe și esență.