Ploua cu picături de ploaie negre
pentru o altă, altă sete,
plouă cu foarte negru pe fânar,
o smulgere fusese de hotar,
de minți înfometate smulgere,
un râu grozav de negru-n curgere,
o foame-a turmelor de oi,
o foame a noițelor pe unghii,
de ne-ntrebam cu toți adeseori
de soarele nu-i socru,
iar stelele ni-s unchii.
Mi-au dat femeia cu lumină și cu foame,
ți-am dat vederea-n ochi, Ioane,
și la biserică icoane.
Ploua cu ploaie neagră peste noi,
lumina ne era noroi,
iar noi, singuraticii de noi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume întunecată și plină de suferință, unde ploaia neagră simbolizează disperarea și foamea. Oamenii se simt singuri și abandonați, pierduți într-un ciclu vicios de disperare.