Într-o casă cu cerdac, mai,
Plânge o bătrână-n prag, mai.
E bătrână și bolnavă
Și n-are cine s-o vadă,
C-a avut un fiu pe lume
Și-a plecat, s-a dus în lume,
Că de-atâta sărăcie
A furat de la domnie,
Acum, Doamne, e hăituit,
Stă prin codru, despărțit.
Vai de viața ei de mamă,
De grija lui nu mai doarme.
Refren:
Of, dorulei, dor, of, foculei, foc,
Rău te-ai prins de viața mea,
De nu-mi găsesc liniștea.
Of, dorulei, dor, greu e să fii fecior,
Să nu stai pe lângă mama,
Că-i bătrână și bolnavă.
Instrumental
Numai plânge, maică, mai,
Că te-am lăsat singură, mai,
O veni și-o vreme bună
Și-o să fim iar împreună.
Toată vara stau în codru,
Chiar de-mi zice lumea lotru
Și mă iau de haiducie
Ca să scap de sărăcie.
Pentru un colț de mămăligă
Vor să mă bage la ocna,
Dar nu mă las nici un pic,
M-a făcut mama voinic, mai.
Of, dorulei, dor, of, foculei, foc,
Rău te-ai prins de viața mea,
De nu-mi găsesc liniștea.
Of, dorulei, dor, greu e să fii fecior,
Să nu stai pe lângă mama,
Că-i bătrână și bolnavă.
Instrumental
De ce, Doamne, dai cu parul
În cel care duce amarul?
Pedepsește-i pe bogați, mai,
Că-au furat de la săraci, mai.
Am cu mine sus, în munți,
40 de bărbați voinici, mai,
Suntem frați de pribegie,
Toți goniți de sărăcie.
De ne-ar da Dumnezeu putere
Să luăm vamă la avere,
Că boierii au prea mult, mai,
Alții sunt săraci.
Of, dorulei, dor, of, foculei, foc,
Rău te-ai prins de viața mea,
De nu-mi găsesc liniștea.
Of, dorulei, dor, greu e să fii fecior,
Să nu stai lângă mama,
Că-i bătrână și bolnavă.
Of, dorulei, dor, of, foculei, foc,
Și de-o fi să nu mă-ntorc,
În codru vreau să mă-ngrop.
Of, dorulei, dor, of, foculei, foc,
C-am vrut să trăiesc mai bine
Ca oricare om pe lume.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unui fiu nevoit să recurgă la haiducie din cauza sărăciei, lăsându-și mama bolnavă singură. Regretul și dorul de casă sunt teme centrale, alături de critica socială la adresa bogaților.