Ana-Maria ești o floare,
Frumoasă ca un giuvaier,
Și strălucești atât de tare
De parcă ar fi luna pe cer.
Ana-Maria ești o floare,
Frumoasă ca un giuvaier,
Și strălucești atât de tare
De parcă ar fi luna pe cer.
Între flori de te-aș aduce
Și acolo te-aș așeza,
Ai fi floarea cea mai dulce
Ce stă la fereastra mea.
Ana-Maria ești o floare,
Frumoasă ca un giuvaier,
Și strălucești atât de tare
De parcă ar fi luna pe cer.
Cât de dragă îmi ești tu mie,
Ca să spun nici eu nu știu,
Dar ești ca o melodie
Ce m-adoarme în pat târziu.
Ana-Maria floare rară,
Ana-Maria te iubesc.
Când te-am văzut întâia oară,
Mai mult am vrut ca să trăiesc.
Ana-Maria floare rară,
Ana-Maria te iubesc.
Când te-am văzut întâia oară,
Mai mult am vrut ca să trăiesc.
Ana-Maria ești o floare,
Frumoasă ca un giuvaier,
Și strălucești atât de tare
De parcă ar fi luna pe cer.
Tu, Ana-Maria, floare rară,
Ana-Maria te iubesc.
Când te-am văzut întâia oară,
Mai mult am vrut ca să trăiesc.
Sensul versurilor
Cântecul este o declarație de dragoste și admirație profundă față de Ana-Maria, comparată cu o floare rară și o sursă de lumină și bucurie. Naratorul își exprimă sentimentele puternice și dorința de a trăi mai mult datorită ei.