Dacă două mâini rebele
Nu te-ar ține orb mereu,
Te-ai opri în clipe grele
Și privind cu drag la stele,
Vei vedea că-i scris pe ele: ”Dumnezeu! ”
Vei vedea că-i scris pe ele: ”Dumnezeu! ”.
Dacă două mari zăvoare
Nu te-ar ține-ncătușat,
Ai șopti: ”Ce mister oare.. scoate păsări cântătoare..?
Și ți-ar spune orice floare: ”Dumnezeu! ”
Și ți-ar spune orice floare: ”Dumnezeu! ”.
Dacă marea înstrăinării
Nu te-ar ține-n loc mereu,
Ai striga în largul zării: ”Cine-i Tatăl îndurării? ”
Și ți-ar spune valul mării: ”Dumnezeu! ”
Și ți-ar spune valul mării: ”Dumnezeu! ”.
Dacă ți-ai vedea veșmântul
Care-mbracă vechiul ”eu”,
Ai uda cu plâns pământul..
Dar privind cu drag Cuvântul,
Vei simți în piept pe Sfântul Dumnezeu,
Vei simți în piept pe Sfântul Dumnezeu!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre cum Dumnezeu este prezent în toate aspectele vieții și ale naturii, dar oamenii sunt adesea orbi sau împiedicați să-L vadă. Prin depășirea obstacolelor și deschiderea inimii, se poate descoperi prezența divină.