Nelu De La Ploiesti – Am Pierdut un Tată Scump

Frunzuliță bob năut, mai
De mulți ani de zile plâng, mai
De mulți ani de zile plâng, of, of
Căci am pierdut ceva scump.
L-am pierdut pe tatăl meu
Și de-atuncea plâng mereu
Căci o boală nemiloasă
L-a luat pe tata din casă.
Ah Doamne, ce rău îmi pare
N-am știut că tata moare
N-am știut că tata moare, of, of
Ca să-i fi cerut iertare.
Căci aveam aur și bani
Ca să-l duc la doctori mari
Mi-aș fi vândut și casa
Ca să nu moară tata.
Când intru-n camera ta
Și-o văd plângând pe mama
Cu tabloul tău în mână, of, of
Plânge mama și suspină.
C-ai lăsat-o cu tristețe
Acuma la bătrânețe
N-are cu cine vorbi
Cu cine se sfătui.
Nu e Paște, sau Crăciun
Să nu vin la cimitir
Să-ți aprind o lumânare
Și să-ți spun tot ce mă doare.
Că de când te-ai dus din lume
Parcă s-a rupt ceva-n mine
Plâng și eu și mama mea
Căci avem inima grea
Repede mai trece ceasul’
Repede vine necazul’
C-antr-un ceas și-ntr-un minut
Am pierdut un tată scump.