Neli – Greu

Ce-ți pasă ție că mi-e greu?
Nu e ca și cum aș exista numai eu.
Aș vrea să ne fie bine, dar nu e mereu
Și tot ce mi-a rămas e un monolog cu Dumnezeu.
Unu’, doi, trei, patru, cinci tovarăși de-ai mei
Mi-ar spune să nu cânt, așa că n-o să facem lei.
Se spune că în viață-i mult mai bine să faci ce vrei
Aș mai fi prietenii dacă nu aș face ce zic ei?
Lasă-mă să fiu așa cum cred, cum simt că pot,
Să fac ce vreau cu viața mea,
Să nu stau toată ziua degeaba, îți plângi de milă, treaba ta.
Ți-ai dori să fii cumva, cel ce-ți dă dreptate când în realitate
Tu nu faci nimic decât să zaci și să-ți ceri parte.
Cauți libertate, dar împarți răutate.
Nu-ți place viața, dar îți place Hip-Hop-ul.
Ai vrea și tu, da’ nu le ai cu cântatu’.
Cunosc oameni cu puteri ce stau ascunși
În fața unui computer și la ei mă refer.
Sunt tovarășii mei și la ei mă refer atunci când le cânt pe refren.
Ce-ți pasă ție că mi-e greu?
Nu e ca și cum aș exista numai eu.
Aș vrea să ne fie bine, dar nu e mereu
Și tot ce mi-a rămas e un monolog cu Dumnezeu.
Poate dacă îmi pasă nu e chiar așa normal.
Dacă n-ai crezut în mine, te rog nu te întoarce.
Într-o lume unde visele-s ultimul hal
Și doar războiul cel ce poate să mai aducă pace.
Lasă-mă să fiu ce vreau să fiu,
Nu-mi spune că nu pot să scriu,
Nu-mi spune că am visat prea mult, și că să am e prea târziu.
De fapt nu e nimic cu ai crezut tu, cică vine sfârșitu’.
Oare tu înțelegi și tu?
Și nu vreau, și nu cred, și nu pot, și nu pierd.
Nu vă las, nu mai am vreo speranță că pot să câștig.
În fața mea spui că-mi aperi spatele,
Iar când pleci departe, aproapele-și închide pleoapele.
Nu pot să dorm, am devenit matinal
Și toate gândurile astea rele se pare că m-ating iar.
Aș vorbi cu cineva, dar toți au ochelari de cal.
Oricum singurul meu prieten este animal.
Ce-ți pasă ție că mi-e greu?
Nu e ca și cum aș exista numai eu.
Aș vrea să ne fie bine, dar nu e mereu
Și tot ce mi-a rămas e un monolog cu Dumnezeu.