Stai trist și tot asculți poveste de iubire
Povestea unor tineri de vârsta cam ca tine.
Și.. Nu poți să uiți.. nu poți să uiți nu poți
Ai mâna rece.. este greu, în lacrimi să înoți
Un cuplu ideal, perfect, dar doare.
Îmi pare rău că s-a-ntâmplat însă destinul oare
Distruge tot în viață și dragostea cea pură
Și mergi desculț cu ochii-nchiși pe scurtătură
Din ochi îmi curg șiroaie de lacrimi mărunte
Căci inima e caldă, nu-i tare ca un munte
Privește către cer, zi de zi, noapte de noapte
Să vină înapoi s-o ia în brațe, e departe.
Războiul dintre soartă și realitate
Te face să-ți urăști aproapele crezând în fapte
Îl vede întins pe drum într-o baltă de sânge
Aleargă disperată către el dar nu ajunge
Că plânge, ajunge! E prea trist pentru ea
Ce simte ea acum nu vreau să simtă nimeni. Ea
e rece ca o stâncă.. pe pieptul lui se-așază
Își dă o palmă peste față crezând că nu e trează
Și ultimele cuvinte pe care i le-a șoptit
Au fost doar „Te Iubesc” apoi el a murit
Trec zile-ntregi de plâns și de gândire
Își ia inima-n dinți și pleacă către iubire..
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste tragică de dragoste în care unul dintre parteneri moare, lăsând-o pe celălalt în disperare și durere profundă. Versurile explorează sentimentele de pierdere, regret și incapacitatea de a accepta realitatea.