Uită-mă!
Te rog, uită-mă.
Uită-mă, te rog, nu mai cred în vorbe goale,
În iubirea ta falsă ce-mi inspiră doar răcoare
Și momentele cu tine ce-mi rămân ca amintire,
O să le șterg ca lacrimile din ale mele priviri.
Privirea mea goală a rămas de ceva timp
Și mereu încerc să trec peste, să devin din nou eu,
Să fiu același om de care te-ai îndrăgostit,
Să fac pe alta fericită.
Tu, mințind, ai reușit
Să mă dai deoparte, să mă faci să mă gândesc
Că cel mai bun scenariu ar fi să te părăsesc.
Și da, m-am hotărât să plec, nu te mai ascult,
Tu pe mine nu, ca prostu’ eu te-am iubit mult.
Și-am vrut să te iau cu mine,
Să-mpărțim orice bun sau rău, în fine,
S-avem zile bune, să ne vadă o-ntreagă lume,
Am vrut să ne fie bine, dar tu te-ai ținut de glume.
Tu, tu-mi spui ca să uit de tot,
Să cred în ce spui nu mai pot,
Te las să pleci, bye, bye,
Timpu’ se scurge, nu te opri să stai x2.
„Am să te uit”, spun asta de ceva timp,
E greu, e tare greu, nu am de ce să te mint,
Că-n cuvinte, zile triste, mă rătăcesc,
Deschid o carte veche și apoi mă pun ca să citesc.
Unde este patul ce-l oboseam mereu?
Unde este floarea ce nu se usca mereu?
Spui că-ți este bine fără mine,
Oricum tu minți, spui că m-ai uitat,
Te minți, că știu ce simți.
Spune-mi! Mai are rost să stăm să discutăm?
Spune-mi! Mai are rost să ne luptăm, să ne certăm?
Doar priviri de ură-mi arunci, ce crezi că sunt?
Sunt doar un om călător dintr-un loc purtat de vânt.
Poate dacă plec tu vei fi bine și poate
Îmi vei mulțumi, dar doar atunci când sunt departe,
Dar de ce eu? Mai bine pleacă tu și vezi ce faci,
Că dacă pleci odată, cu mine nu te-mpaci!.
Tu, tu-mi spui ca să uit de tot,
Să cred în ce spui nu mai pot,
Te las să pleci, bye, bye,
Timpu’ se scurge, nu te opri să stai x2.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul încearcă să uite persoana iubită, dar este chinuit de amintiri și sentimente contradictorii. În cele din urmă, acceptă că despărțirea este inevitabilă.