Să faci, o, Iisuse, din inima mea,
O harpă divină, să cânţi Tu din ea
/:În corzile sfinte, să sune mai lin
Acordul iubirii, măreţ şi sublim! : /.
2. Să faci, o, Iisuse, din inima mea,
Cădelniţă sfântă, să ardă în ea
/: Tămâia iubirii cu focu-i ceresc,
Ca pururi în lume iubind să trăiesc! : /.
3. Să faci, o, Iisuse, din inima mea,
Epistolă sfântă, să scrii Tu în ea
/: Cuvântul iubirii, plăcut şi duios.
Să-ndemne pe-orcine spre cerul frumos! : /.
4. Să faci, o, Iisuse, din inima mea!
Biserică sfântă, să stai Tu în ea!
/: Podoaba iubirii, cu duhul ei blând,
S-o facă frumoasă oriunde oricând! : /.
5. Să fie, Iisuse, şi inima mea,
Să fie întruna ca inima Ta:
/: Izvor de iubire, de milă, de har
Mereu tot mai plină, pe-al jertfei altar! : /
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința ca inima cântărețului să devină un instrument de laudă și iubire pentru Iisus. Se dorește ca inima să fie o harpă, o cădelniță, o epistolă și o biserică, toate dedicate divinității și răspândirii iubirii divine.