Mâzgâlesc foi în fiecare noapte și după le-ascund
Toate vorbesc despre mine, de-aia nu pot să le-arunc
Am o mie de gânduri, ce-așteaptă să fie puse pe foi
Am un cap ce găzduiește bazaconii, o droaie
Măricel vine tare din urmă și are-o sete de, „mare”
Îmi iau cerneala și foile, după m-apuc să scriu ce mă doare
Încă mi-e teamă de Tata, c-o să mă caute iară..
Să vină, să vadă, cum m-am transformat în cea mai agresivă fiară
Și simt timpu cum trece, trece de-mi plânge trupu
Zbiară la stele, urlă la Lună, așa cum face-un suflet de cupru
Am ceva la mansardă, dar nu pot frate să intru să iau
Am o tonă de rime scrise-n cap, iar când s-au văzut pe foaie, se-nchinau..
Ca de ceva vreme stau prost cu somnu de când fac muzica de noapte
Prima palmă de la viață și de-atunci am motoarele turate
Versuri cu lumina stinsă pe când inspirația mă luminează cu litere
Simte-le, dar eu tot ca mine fac și folosesc în draci cuvintele
Nouă din zece îngeri mi-au spus c-am să devin îndată
Monstru liric, pe când al 10-lea e hater dar asta-i alta poveste ciudată
Traumatizez foile cu scrierile mele de viață, ce li se par sumbre
Până mi se taie filmu ce se poate traduce printr-un spectacol de umbre
Și dacă n-aș avea pe ce scrie, aș scrie pe trup pe unde apuc..
Să vadă fiecare câte-am dus și câte-am să duc!
Pot spune că posed o minte ageră perturbată de sentimente
Că-n dragoste și război, am o gramadă de antecedente
N-am plâns după nimeni, manuscrisele mele pot cu mâna pe inimă să jure
Asta, dar dacă nu le-nțelegi în totalitate, o să-nceapă să-njure
Și sunt o mașină de scris
Ce scrie versuri și dramă
Pe când conștiința mă filează, stresează, vorbește ca să nu adoarmă!
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta internă a unui artist cu trecutul său și cu presiunile de a crea. El se vede ca o "mașină de scris" care transformă experiențele dureroase în artă, în timp ce conștiința sa îl ține treaz și îl împinge să continue.