Mă prezint, Sabin, și sunt gata să îți zic,
N-am aranjat niciodată ceea ce gândesc pe beat,
Am hotărât să încep că am prea multe de spus,
Sunt persoana care tace, dar tace cu capul sus!
Știi? Am o mare diferență față de tine,
Mama e lângă Dumnezeu acum, ci nu lângă mine,
Am avut o Mamă sfântă, dar am constatat târziu,
Pot să confirme asta, persoanele care-o știu!
E adevărat că nu-i cu mine, e adevărat că nu o văd
Dar o port pe Mama în mine, ca pe-o eroină-n piept,
Voi chiar credeți că-i ușor? Vă spun eu cât e de greu!
Habar n-aveți ce tare vreau să vorbesc cu Dumnezeu!
(Neagu Sabin)
Refren: (Andrei Domenco)
Primul cuvânt rostit a fost, Mamă!
Primul meu sărut a fost pentru Mamă!
Primul pas făcut cu ajutorul tău, Mamă!
Prima mea iubire, mi-ai oferit-o, tu, Mamă! (x2)
Acum îmi trag pieptul în gât și încerc să vă mai cânt,
Că viața mamei a fost frumoasă dar s-a terminat urât,
Era în stare de orice doar ca să-nvingă a ei boală
Nu-i ajungea aer în casă, o vedeai numai pe afară
24 Februarie – Pentru mine-i dată neagră
Mi-a fost frică mereu să trăiesc asta vreodată,
M-am dezamăgit total în toți medicii din țară
Niște javre fără inimi, i-am așteptat o oră afară!
Au ajuns și ce folos!? Nimic bun nu au făcut!
Doar au constatat decesul dar în rest nimic mai mult!
Așa am rămas fără mamă, la numai 18 ani,
Cimitirul e parcul meu, va fi casă peste ani!
(Neagu Sabin)
Refren: (Andrei Domenco)
Primul cuvânt rostit a fost, Mamă!
Primul meu sărut a fost pentru Mamă!
Primul pas făcut cu ajutorul tău, Mamă!
Prima mea iubire, mi-ai oferit-o, tu, Mamă! (x2)
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus mamei decedate, exprimând durerea pierderii și recunoștința pentru dragostea și sprijinul oferit. Artistul își amintește de momentele frumoase și de lupta mamei cu boala, criticând sistemul medical și exprimând dorința de a comunica cu ea dincolo de moarte.