E negru și pustiu
În largul univers
O floare neagră glasiu
Și sufletu-mi e șters
E întuneric, timpu-i pervers
Iar sunetul mormântului
Nu dă muzică nimănui!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de singurătate și disperare, folosind metafora unei flori moarte într-un univers întunecat. Versurile transmit o stare de gol interior și lipsă de speranță.