De atâția ani nu i-am mai văzut chipul,
nu i-am încolăcit mijlocul,
nu m-am oprit înăuntrul ochilor,
nu i-am pus întrebări la lumina minții.
De o sută de ani nu i-am mai atins căldura coapsei.
De o sută de ani mă așteaptă
o femeie într-un oraș.
Eram pe același ram,
de acolo am căzut departe unul de altul.
Între noi, timp de o sută de ani..
De o sută de ani alerg în întunericul
pestriț, după ea alerg.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul pentru o iubire pierdută de mult timp. Vorbitorul simte o distanță imensă, atât fizică cât și temporală, față de persoana iubită și își exprimă dorința de a o regăsi.