Ni se părea c-am inventat iubirea
Dar n-am știut s-o folosim deloc
Era o dragoste-n toată firea
Am agățat-o ca pe un breloc
În cuiul plin de ipostaze
Când tot aceleași mii de fraze
Acum ar fi ca niște oaze
Într-un pustiu de necuprins.
Pornim din locu’-n care am rămas
De-acolo nimeni n-a făcut un pas
Și dacă nu mă lași, să nu te las
Timpul se oprește la noi în ceas
Timpul se oprește la noi în ceas.
Timpul se oprește la noi în ceas.
Mi se părea că le cunosc pe toate
Dar ce folos acuma că le știu
Am fost așa cum cred că nu se poate
N-am fost așa cum tu ai vrea să fiu
E vorba doar de o schimbare
Să facem pași spre dezghețare
Sub toate razele de soare
Într-un pustiu de necuprins.
Pornim din locu’-n care am rămas
De-acolo nimeni n-a făcut un pas
Și dacă nu mă lași, să nu te las
Timpul se oprește la noi în ceas
Timpul se oprește la noi în ceas
Timpul se oprește la noi în ceas.
Dacă nu mă lași, să nu te las
Dacă nu mă lași, să nu te las
Dacă nu mă lași, să nu te las
Timpul se oprește la noi în ceas
Dacă nu mă lași, să nu te las
Dacă nu mă lași, să nu te las
Dacă nu mă lași, să nu te las
Timpul se oprește la noi în ceas
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o iubire pierdută și regretul de a nu fi știut să o prețuiască. Timpul devine un element central, simbolizând stagnarea și incapacitatea de a depăși trecutul. Refrenul subliniază ideea că timpul se oprește în loc atunci când nu există reciprocitate în relație.