Natalia Şerbănescu – Teiule Cu Frunza-n Vânt

Teiule cu frunza-n vânt,
M-a făcut maica să cânt, dor
Să cânt doinele de dor
Să trec prin lume ușor, dor
Cine-o zis doina de jele
O fi fost mâncat de rele
O fi fost mâncat de rele, dor
O fi fost înstrăinat,
De toată lumea uitat
De toată lumea uitat, dor.
Cine nu știe cânta
Nu cunoaște dragostea, dor
Să mă lase să cânt eu
Că la mine e dor greu, dor
Să mă lase ca să cânt
Că la mine e dor mult
Că la mine e dor mult, dor
Să cânt, să mă răcoresc
Și ce mi-e drag să iubesc
Și ce mi-e drag să iubesc, dor.
Măiculiță, strop de rouă,
Sărut mâinile-amândouă, dor
Și cosița colilie
Că mare dar mi-ai dat mie, dor
Că mi-ai dat gura să cânt
Și inima cu dor mult
Și inima cu dor mult, dor
Mi-ai dat dorul și cântarea
De nu știu ce-i supărarea
De nu știu ce-i supărarea, dor
Că mi-ai dat gura să cânt
Și inima cu dor mult
Și inima cu dor mult, dor
Mi-ai dat dorul și cântarea
De nu știu ce-i supărarea
De nu știu ce-i supărarea, dor

Sensul versurilor

Cântecul exprimă dorul și importanța cântatului ca moștenire primită de la mamă. Cântărețul își găsește alinare și bucurie în cântec, uitând de supărări.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu