Natalia Şerbănescu – Teiule Cu Frunza-n Vânt

Teiule cu frunza-n vânt,
M-a făcut maica să cânt, dor
Să cânt doinele de dor
Să trec prin lume ușor, dor
Cine-o zis doina de jele
O fi fost mâncat de rele
O fi fost mâncat de rele, dor
O fi fost înstrăinat,
De toată lumea uitat
De toată lumea uitat, dor.
Cine nu știe cânta
Nu cunoaște dragostea, dor
Să mă lase să cânt eu
Că la mine e dor greu, dor
Să mă lase ca să cânt
Că la mine e dor mult
Că la mine e dor mult, dor
Să cânt, să mă răcoresc
Și ce mi-e drag să iubesc
Și ce mi-e drag să iubesc, dor.
Măiculiță, strop de rouă,
Sărut mâinile-amândouă, dor
Și cosița colilie
Că mare dar mi-ai dat mie, dor
Că mi-ai dat gura să cânt
Și inima cu dor mult
Și inima cu dor mult, dor
Mi-ai dat dorul și cântarea
De nu știu ce-i supărarea
De nu știu ce-i supărarea, dor
Că mi-ai dat gura să cânt
Și inima cu dor mult
Și inima cu dor mult, dor
Mi-ai dat dorul și cântarea
De nu știu ce-i supărarea
De nu știu ce-i supărarea, dor

Sensul versurilor

Cântecul exprimă dorul și importanța cântatului ca moștenire primită de la mamă. Cântărețul își găsește alinare și bucurie în cântec, uitând de supărări.

Lasă un comentariu