Bujorel de la fereastră,
Dorule, măi dorule, măi,
Mare Neagră, mare-albastră!
Dorule, măi dorule, măi,
Cântă-mi dorul, mare-ntinsă,
Dorule, măi dorule, măi,
Mare Neagră, necuprinsă!
Dorule, măi dorule, măi.
Mare dragă, badea are,
Dorule, măi dorule, măi,
Ochi albaștri de cicoare,
Dorule, măi dorule, măi,
Și-a luat un pumn de stele,
Dorule, măi dorule, măi,
Și ți-a pus pe mal mărgele,
Dorule, măi dorule, măi.
Cântă valul, cântă dulce!
Dorule, măi dorule, măi,
Și de ochi albaștri-mi zice!
Dorule, măi dorule, măi,
De stele și de mărgele!
Dorule, măi dorule, măi,
De dragul inimii mele!
Dorule, măi dorule, măi.
De stele și de mărgele!
Dorule, măi dorule, măi,
De dragul inimii mele!
Dorule, măi dorule, măi
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și dragostea, folosind imagini ale naturii (marea, stelele, mărgelele) pentru a descrie sentimentele profunde ale inimii. Ochii albaștri ai persoanei iubite sunt comparați cu cicoarea, iar darurile oferite sunt simboluri ale afecțiunii.