Tu ții în tine, eu înșir pe foaie,
La un moment dat îmi voi da drumul ca niște șuvoaie,
Simt că-s praf, halal rațiune,
Știi că tu ești totu-n lume,
Nu știu cum să-ți zic, deci tac,
De dorul tău nu mai scap,
Simt că-s o junglă pustie,
Care nimeni n-o deschide,
Dar tu ai ajuns la ea,
Și totul s-a luminat,
Știi că aștept să vină vara,
Să-mi văd din nou podoaba,
Te iubesc mult, da, o știi bine,
Că-nșir asta pentru tine,
Nu mai am pic de răbdare,
Te vreau la mine în brațe,
Să îmi spui cât de mult mă iubești,
Să simți că eu te respect, și că nu te las să pleci,
Crezi că nu-mi pasă de noi,
Dacă nu-mi păsa, scriam pe foi?
În p***a mea, știi că-mi pasă,
Tu ești fix ca o rază,
Care-mi face teasta varză
Știi că nu pot ține-n mine,
Ce-am pe suflet vărs din mine,
Simt că nu pot să respir,
Daia mă sufoc și-n vis,
Ești ca un drog pentru mine,
Pentru alții miere de albine,
Mierea se termină, pentru mine rămâi,
Că ești drogul meu, nu al nimănui,
Sper să rămână așa, să nu te schimbi cândva,
Că înafară de tine, nu văd pe NIMENEA.
Da-n p***a mea, nu-mi da seen, te rog,
Pentru că devin alt om,
Distanța asta mă omoară, dar te văd ca o comoară,
Iar eu când ajung la ea, poc, totul s-a luminat,
Strada praf mă susține și ea,
Îmi zice: luptă puștiule, nu te lăsa,
Meriți și tu ceva bun, nu pe NIMENEA.
Tata-mi zicea să nu fac rău la nimenea,
Dar la câte suflete am distrus,
Practic sunt un criminal,
Un criminal în serie ce ucide cu realmente prea multe sentimente.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și suferința cauzate de distanța față de persoana iubită. Vorbitorul se simte pierdut și dependent de această persoană, comparând-o cu un drog. Exprimă, de asemenea, regret pentru trecut și impactul emoțional asupra altora.