Sunt demult pe drumul crescut sub tălpi
M-a reținut sufletul din perdele ce-a stins lămpi
Dar voi ajunge curând,
Nu vom mai plânge pe rând
Vom zâmbi spre trecut
Îmi vei clipi să te ascult
Am trecut printre flori
Respirând din culori
Am zburat printre nori
Oare îți mai amintești?
Te-am strigat de multe ori, iar tu erai tot mai departe
Am alergat uitând de noapte reținut de șoapte
De îngeri ce-mi sărutau pleoapele
E adevărat, îți jur pe zei
O petală mi-a spus să o sărut că vei apărea în locul ei
Dar n-ai fost tu..
Oricum pe drum te-am văzut sculptată-n munți
Iar prunci mi-au desenat drumul spre tine ce l-au visat
Am întâlnit un prizonier
Ce m-a-ntrebat de mai sper
I-am spus c-am să-ți cer pentru el un clipit când ne vom întâlni și-mi va zâmbi
Chipu-ți din petale perfect roșii, zâmbește-mi, chip din petale perfect roșii.
Cu-n zâmbet și-un clipit îmi adormi cuvintele și te privesc tăcut, chip plăcut, înainte să mă trezesc
Și-mi aminteeesc (pas, pas cu pas) drumul spre tine, vis adevărat,
Născut din păcat, dragostea naște din păcat
Tu din cer, eu, penel, vreau să-ntreb, eu sunt cel ce-ți va dicta umbra și dimineața
De sunt eu vreau să-ți cer să nu minți iar ce simți să-mi trimiți în șoapte prin CLIPITUL UNEI PLEOAPE.
(Tonight when the darkness comes.) (x3)
(??).
?? plângi, cuvântul meu nespus trădat de rugi
Unde-s acum buzele din piatră arsă, amintite-n nopți prea lungi
Ce n-au timp ca să-nțeleagă și fugi. SI FUGI
Nu privi, bâjbâind cu ochii-n dungi,
Nu goni, foile ce pieptul arde să le strângi
Nu iubi căci tu ești cea ce frângi. (x2)
Nu minți, căci tu ești cea ce minți, încurci.
Nu veni, căci tu ești cea ce pleci și alungi.
Nu spune „îmi permit să mă păstrez”
În timp ce mă arunci
Nu știu să mă păstrez..
Și rămân tot gol
Și mă lași tot gol
Și mă-ncui clipind în gol,
Stafie veșnică zâmbind.
Penitză ruptă, zburând în stol
Pasăre a timpului, ce o revăd în ochii tuturor.
Ce o recitesc solitar
Acum în jurul meu e doar decor și iar
Strig, cărbuni aprind
Și ei vorbesc
Și eu îi ascult
Și ei rănesc
Și eu mă ascund
Și ei izbesc
Și eu îi înfrunt
Și ei se opresc pe rând
Și eu tremur și încheg ușor.
Mulțumesc și semnez a dor.
Îți mulțumesc, acum iar privesc în gol.
(Tonight when the darkness comes.) (x3)
(??)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare disperată a unei iubiri pierdute, marcată de suferință și amintiri. Naratorul se confruntă cu obstacole și mesaje criptice, într-o lume onirică, încercând să regăsească persoana iubită, dar se simte gol și abandonat.