Stau și mă gândesc pentru cine mă obosesc
Vorbesc pentru unii care nu respectă ce muncesc
Câteodată simt că vorbesc singur efectiv
Că nu-i nimeni să audă ce arunc aici pe negativ
E un sentiment bizar fiindcă știu că am ascultători
Dar nu aud mesajul nici dacă ascultă de 10 ori
Românul ascultă instrumentalul și dacă-l simte
Nu se mai obosește să se concentreze la cuvinte
Degeaba iei foc, zici că știi să asculți
Dar ești unul singur printre toți ăștia mulți
Câți crezi că ascultă o piesă până la sfârșit?
Dacă nu le place cum sună intro-ul unui beat
Nemernicilor, versurile constituie baza
E important să duc la capăt ideea și fraza
Ăsta nu-i muzică pop, nu-i nici muzică house
Nu-i muzică de ascultat cu mâna pe mouse.
Nu știu de ce mă simt de parcă-s singurul rămas
Parcă restu’ cântă să aducă bani acasă
Până și cei mai cunoscuți rapperi de la televizor
Cântă un rap manelizat ca să-l vândă mai ușor
Noi n-avem hip-hop în România, ascultăm de afară
Prea puțini sunt ăia care-l fac în țară
Se pare că preacurvia ne-a intrat în instinct
Scot piese rar, iar când scot nu transmit nimic
Trebuie să-i înlocuiesc pe rapperi cu alții care știu
O gramadă cântă, dar versurile nu și le scriu
Ăsta-i cel mai concret exemplu pe care-l pot da
Cum te reprezintă versul când e scris de altcineva?
E penibil, crezi că știi tot, dar mai ai de învățat
Ai internet, dar nu cauți hip-hop adevărat
(Încă ceva): asculți doar pentru că sună bine
Nu te numi rapper, nu ești la fel ca mine!
Și vorbesc singur, pot să jur că nimeni n-aude
Nici tu nu auzi versul, nu te mai ascunde
Pariu că piesa ți s-a părut importantă la început
Doar după negativul ăstuia zici hucu’ ce l-a avut
Mă auzi?? – Răspunde ca tre’ să știu
Dacă vorbesc de unul singur pe bitul ăsta pustiu
E liniște, nu răspunde nimeni
Lupt singur cu o armată de dinastia ca tine
Casca urechea, bituri o să tot găsești cu roaba
Dar nici un MC care își pierde vremea degeaba
Mă lupt ca să-ți atrag atenția și nu știu de ce lupt
Că se pare că sunt singur și doar eu ascult
The Mosh: – Ba nane, da tu cu cine te tot cerți?
Mi-am pierdut mințile și vorbesc către pereți
Ce p*** mea, acum măcar rămân împăcat
Consolându-mă cu ideea că am încercat.
Sensul versurilor
Artistul își exprimă frustrarea față de lipsa de atenție acordată versurilor și mesajului său, simțindu-se singur în demersul său artistic. El critică superficialitatea din industria muzicală și lipsa de apreciere pentru arta autentică.