STROFA I.
N-o să acționez niciodată după primu’ gând,
Nu toate socotelile se-ncheie pe pământ
Scepticii. Vă credeți în control? Ce controlați?
C-atunci când vă speriați, știți unde s-apelați. UNDE?
Dumnezeu, ți-aduci aminte brusc,
Da’ până să nu ai probleme nu priveai în sus.
Știi bine că pari mai cool vorbind de știință,
Da’ nu la fel de cool când știi ce ai pe conștiință.
Și mi se face silă, spui că n-ai frică
Pariu c-aveai văzând oameni ce-au pierit într-o clipă.
Ești mult prea mic să vorbești tu de lucruri așa mari
În război cu cineva care nici nu luptă măcar.
Zici atâția n-avem acces la adevăr,
De-aia toate explicațiile îmi par trase de păr
Vorbele mari, nu mă impresionează tati,
Spun Dumnezeu ori de câte ori spui iluminați.
STROFA II.
Ai grijă pe ce pui preț, e-o lume materială,
Fericirea după care alergi poate că nu-i reală
Asta e războiul rece, așteaptă-te la friguri
C-ai atâția prieteni, dar ești totuși atât de singur.
Tu-mi arăți bani, eu ți-arat fețe fericite
Care n-au purtat vreodată brand-uri renumite.
Tu-mi arăți caviar, eu o ciorbă săracă,
Da’ făcută-n așa fel încât n-are cum să nu-ți placă.
Deci n-mi vorbi de bani, și mai ales nu tu,
Când știi prea bine că te-au făcut să-ți vinzi sufletu’.
Ești doar în trecere pe-aici în caz că n-ai aflat,
Vei vrea să te-ntorci să ne spui cum e de fapt.
Așa-i cu banii, când sunt prea mulți strică,
Acum iei totu-n râs chiar dacă demult ți-era frică.
Nu mai ai temeri, nici o problemă,
Stai liniștit că cineva de sus e pus în tema.
STROFA III.
Ce numiți evoluție? Îndobitocirea-n masă.
Priviți-vă copiii panicați nu ies din casă.
Viața-i frumoasă, ești părinte spune-le,
Că există mult mai multe-n lume decât www.
Prins în tastatură e în lumea lui,
Da’ când va eșua în lumea reală, ce-o să-i spui?
Luați teoriile conspirative drept glume,
Da’ nu vedeți că vă-nmulțiți ca să creșteți legume, pe bune?
E pe bune, iar dacă nu e, mi-asum
Că-s prea tânăr și-am văzut mult prea multe până acum.
Voi n-ați văzut nimic sau de ce nu v-aud vorbind?
Clar. Ochiul a tot-văzător v-a surprins dormind.
E un puzzle mizerabil, piesele-s puse toate,
Sunt liber, eu mi-am găsit colțul de puritate.
Gândește-te la cine ești și ce vrei să devii,
Că vrei să lupți, da’ ești deja înfrânt fără să știi… PROSTULE.
și știi… de fapt e un război între ideologii.
MARTIN ANDREI 😉 😉
Sensul versurilor
Piesa abordează teme complexe precum materialismul, spiritualitatea și manipularea socială. Artistul critică superficialitatea societății moderne și îndeamnă la reflecție asupra valorilor autentice și a adevărului.