Strofa 1:
N-o să acționez niciodată după primul gând
Nu toate socotelile se-ncheie pe pământ
Sceptici vă credeți în control, ce controlați?
Da’ atunci când vă speriați știți unde să apelați
[Unde?] Dumnezeu, îți aduci aminte brusc
Dar până să nu ai probleme, nu priveai în sus
Știi bine că pari mai cool vorbind de știință
Dar nu la fel de cool, când știi ce ai pe conștiință
Și mie se face silă, spui că n-ai frică
Pariu că aveai văzând oamenii ce au pierit într-o clipă
Ești mult prea mic tu, să vorbești de lucruri așa mari
În război cu cineva care nici nu luptă măcar
Ziceați că n-aveam acces la adevăr
D-aia toate explicațiile-mi par trase de păr
Vorbele mari nu mă impresionează tati
Spui Dumnezeu de câte ori spui iluminați.
Strofa 2:
Ai grijă pe ce pui preț, e o lume materială
Fericirea după care alergi poate că nu-i reală
Asta e războiul rece, așteaptă-te la friguri
Că ai atâția prieteni, dar ești totuși atât de singur
Tu îmi arăți bani, eu îți arăt fețe fericite
Care n-au purtat vreodată brand-uri renumite
Tu-mi arăți caviar, eu o ciorbă săracă
Da’ făcută într-un așa fel, încât n-are cum să nu-ți placă
Deci nu-mi vorbi de bani, și mai ales nu TU
Că știi prea bine că te-au făcut să-ți vinzi sufletu’
Ești doar în trecere pe aici, în caz că n-ai aflat
Ai vrea să te-ntorci, să ne spui cum e de fapt
Așa-i cu banii, când sunt prea mulți strică
Acum iei totul în râs, chiar dacă mai demult îți era frică
Nu mai ai temeri, haha, nicio problemă
Stai liniștit că cineva de sus e pus în temă.
Strofa 3:
Ce numiți evoluție? E dobitocire-n masă
Priviți-vă copiii panicați, nu ies din casă
Viața-i frumoasă, ești părinte, spune-le
Că există mult mai multe-n lume decât www
Prins în tastatură, e în lumea lui
Da’ când va ieși în lumea reală, ce-o să-i spui?
Luați teoriile conspirative drept glume
Da’ nu vedeți că vă-nmulțiți ca să creșteți legume
E pe bune, iar dacă nu, mie-mi e somn
Că-s prea tânăr și-am văzut mult prea multe până acum
Voi n-ați văzut nimic, sau de ce nu vă aud vorbind?
Clar, ochiul-atotvăzător v-a surprins dormind
E un puzzle mizerabil, piesele-s puse toate
Sunt liber, eu mi-am găsit colțul de puritate
Gândește-te la cine ești și la ce vrei să devii
Că vrei să lupți, da’ ești înfrânt deja fără să știi.
PROSTULE!
Sensul versurilor
Piesa critică superficialitatea societății moderne, obsesia pentru bani și pierderea valorilor spirituale. Îndeamnă la reflecție asupra sensului vieții și la descoperirea adevărului personal.