Of, da’ cine să mai stingă,
Ea știe doar să aprindă, suflete cu dor,
Mor de inimă pustie,
Se face că nu știe,
Și râde amăgitor.
Mă simt ca leul îmblânzit,
Te văd cu biciul în mână,
Și sufletul amorțit.
Și mă cuprinde așa un dor,
Să iau paharul în mână,
Să cânt despre amor.
[Refren]
Cântă lăutare, melodia mea,
C-asta seară vreau să uit de ea.
Toarnă în pahare, nu te mai opri,
Te rog stinge-mi focul inimii. [X 2]
Dor, și sufletul mă ceartă,
Că n-ascult niciodată,
Și iară simt că mor.
Mi-ai rupt inima toată,
Bucată cu bucată, și parcă ți-e ușor.
Să-mi lași în noapte patul gol,
Și pernele mă-ngheață,
Mai reci ca un pistol.
Și mă apasă iar un dor,
Să iau paharul în mână,
Să cânt despre amor.
[Refren]
Cântă lăutare, melodia mea,
C-asta seară vreau să uit de ea.
Toarnă în pahare, nu te mai opri,
Te rog stinge-mi focul inimii. [X 2]
Și poate-i pasiunea ta,
Să faci ce vrei cu mintea mea.
Mai mult îmi iei decât îmi dai,
Asta nu seamănă a Rai.
Și iar mă-mbăt cu apă chioară,
Aud un cântec de vioară.
Asta e melodia mea,
Adio,
Asta spune ea
Hai tu.
Cântă lăutare melodia mea,
Toarnă în pahare, nu te mai opri.
[Refren]
Cântă lăutare, melodia mea,
C-asta seară vreau să uit de ea.
Toarnă în pahare, nu te mai opri,
Te rog stinge-mi focul inimii. [X 2]
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și dorința de a uita prin alcool și muzică. Naratorul se simte rănit și manipulat, căutând alinare în cântecul lăutarului.