Apar din văzduh, din acea ușă neagră
A cărei existență nimeni nu o neagă
Am început să fac asta când eram jos
M-am ridicat ușor, simțeam că am folos
A început să plouă după un an secetos
Soarele, în sfârșit, mi se părea frumos
Am început să mă simt din nou bucuros
Bucuros, frate, că m-am întors, aaa.
2, 5 2, 5 2, 5, 7
Totul devine mai frumos când e noapte.
Înainte de culcare să auzi câteva șoapte
Zâmbind să închizi ușor ale tale pleoape.
M-am săturat de cuvinte, de acum vreau fapte.
Să le am, să le simt, asta vreau, frate.
Că vorbele toate sunt deșarte
Una zici, alta faci, e greșit, schimbate.
De jumătate de an m-am ascuns în casă
Doar eu, alcoolul și țigările pe masă
Aveam momente când simțeam că nu mă lasă
Nu pot scăpa, nu pot ieși din această transă.
Urăsc tot din jurul meu, și-mi e ușor s-o spun
Dacă ar fi după minte, jumate din voi ați face BUM!
Și totuși gândul meu e nul, dar eu îl consider bun
Mă iau cu altceva să uit și reușesc, dar tu
Continui să mergi pe drumul greșit, ești dur.
N-ai primit de la viață acel șut în cur
Să realizezi că aproapele tău nu e nebun
Că, de fapt, ignori adevărul care e pur.
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă cu depresia și o dorință de regăsire. Vorbește despre izolarea, vicii și frustrarea față de falsitatea din jur, dar și despre o speranță fragilă de a depăși aceste obstacole.