M-ai trimis în iad, n-am căzut, încă lupt
Sufocat de legi duc
Trecutul e ce-apasă rana,
Ținta duce hrana, când urc
Stau în întuneric
Preambulez ca un isteric
Rupt de lume spurcată, trucată
Carne infectată
Toți laolaltă, cer iertare
Lasă-mă să fiu mâna care taie rădăcina
Ciuma divină, lumina din vid
Carnea din mormintele alor mei putrezită-n timp
Lasă-mă să schimb locuri
Intră-n corp să simți cât de reci sunt, cheamă-i înapoi
Receptiv, decisiv, scoate-le din ploi
Umbrele-astea trag, induc erori,
Uneori, o mică parte trag sfori
Urci și cobori până vezi
Că nimic în real totu-i doar la tine-n cap
Și te cauți disperat
Întoarce-te-n tine, îți aparține viața asta
Ai doar o șansă, mâna scrie pedeapsa
Eroul meu e mort de mult, jumate stau în beznă
Fericit în temniță, nu cer clemență
În lumea voastră, rece
Slabă ca timpul ce trece
Nu mai stau condus,
Nu mă mai las indus, am râs
Am renăscut cu mască pe față și capu’ sus
Dus de stări, nu m-am lăsat răpus.
Tragi la ban, timpu’ atacă, inima-ți îngheață
Strada te pune jos, apoi te-nvață
Tragi la ban, timpu’ atacă, inima-ți îngheață
Strada te pune jos, apoi te-nvață
Tragi la ban, timpu’ atacă, inima-ți îngheață
Strada te pune jos, apoi te-nvață
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă interioară intensă, o căutare disperată de sine într-o lume percepută ca fiind falsă și rece. Protagonistul se confruntă cu trecutul, cu propriile demoni și cu o realitate dură, dar găsește puterea de a renaște și de a-și revendica viața.