Când revin la microfon de frică
Plantele de beton se oftică
Nu știu de ce nu-mi explică
De ce-mi poartă pică
Poate prietena lui mică
Mâna sus la show ridică
Și e frică să nu zică
Și în muzică sunt mai bun
Fiindcă sunt nebun
Știi că sunt nebun
Știi că sunt nebun
Dar sunt nebun în sensul bun
Dar știi că sunt nebun
Știi că sunt nebun
Dar știi că sunt nebun
Dar sunt nebun în sensul bun
Da’ lângă ei nu mă pun
Nu că aș fi eu al’ mai bun
Vorbele ce le rostesc de obicei mi le asum
Suntem pe același drum dar eu sunt departe
Știi că sunt departe și-mi dai departe
Departe de tot și departe de toate
Departe de război, departe de noroi
Aproape de mine și aproape de noi
Fiindcă sunt nebun
Știi că sunt nebun
Da’ tot eu sunt antipatic
Deși nu sunt un magnific
Să fie că am talentul firu-n 4 să despic
Mă ridic de la sol
Fără margini cobor
Nu am aripi să zbor
Fiindcă sunt nebun, a?
Sunt nebun, dar în sensul bun!
Sensul versurilor
Piesa exprimă stări contradictorii ale artistului, oscilând între nebunie și talent, distanțare și apropiere. El se autodefinește ca fiind nebun, dar într-un sens pozitiv, subliniind în același timp că se simte departe de ceilalți, deși împărtășesc același drum.